Vă rămăsesem dator cu detalii legate de lansarea singlelului Morrissey - ”I'm Throwing My Arms Around Paris”. Iată așadar art-workul pentru varianta vinil, care, pentru cei care nu știau conține mai departe o cămașă de hârtie. Deși unii s-au grăbit să critice maniera în care Morrissey a renunțat la imaginile scandalos-poetice de pe albumele Smiths sau chiar solo, apelând de această dată la un loc oarecum comun - Red Hot Chili Peppers au mai făcut așa ceva cu ciorapi - eu unul consider că atât această imagine, cât și coperta LP-ului au un foarte important rol estetic în desăvârșirea conceptului acestui album.
De asemenea se mai vehiculează și ideea că solistul irlandezo-britanic ar încerca în acest fel să își vândă albumul și în rândul heterosexualilor, ceea ce mi se pare o mare impostură de interpretare. Nu mi se pare Morrissey atât de disperat să își asigure pensia pe viață tocmai cu albumul care ar putea redefini profesiunea de credință a pop-artistului contemporan, fiind aici vorba de o declarație mult prea personală.
Regret sincer tristețea unuia și a altuia care, conform ”noii imagistici Morrissey” se consideră înșelați, fiind invitați public de mentorul lor să se dezică de eclectism. Eclectic Morrissey a fost numai pentru cei care nu au trăit visceral piesele sale, nu au coabitat în apropierea depresiei, a decadenței, a burlescului. Pentru toți aceștia Morrissey este probabil eclectic. Pentru restul lumii însă, sinceritate mai pur sânge ca la Morrissey nici că există, poate de aici încercările disperate de a desemantiza mesajele sale. Vecinătatea tristeții banalizează măreția acesteia.
”Share some greased tea with me...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu